A urmat Benjamin Keach, renumit pentru cărțile sale – cerute şi astăzi – în care explica miracolele, parabolele și metaforele Bibliei. Un lider de seamă între baptiști, el a condus biserica în vremea îndelungatei sale persecuții și, de îndată ce baptiștilor li s-a redat libertatea în anul 1688, el a construit prima capelă a acesteia, aproape de Tower Bridge.

Dr John Gill, ale cărui comentarii asupra Bibliei sunt tipărite și în zilele noastre, a devenit pastor în 1720 și a slujit biserica timp de 51 de ani. A fost unul dintre cei mai mari eruduți biblici ai vremii sale. În timpul lucării sale pastorale, biserica a sprijinit cu putere predicarea lui George Whitefield la Kennington Common. Acolo, în 1739, primele predici din timpul Marii Treziri spirituale au adus în viața a mii de oameni experiența nașterii din nou.

După Dr. Gill a urmat Dr John Rippon (1771), care a slujit biserica timp de 63 de ani, contribuind la creşterea bisericii atât de mult încât aceasta a devenit cea mai mare biserică baptistă din țară.

Charles Haddon Spurgeon

Următoarea slujire pastorală și cea mai remarcabilă a fost a lui Charles Haddon Spurgeon, care a predicat pentru prima dată în biserica noastră (pe atunci găzduită în capela de pe New Park Street) în 1853. Sosirea lui a strâns foarte repede mulțimi de oameni în capela devenită neîncăpătoare, astfel încât a fost nevoie ca serviciile să fie ținute într-o sală mai mare de pe Strand și apoi în sala Royal Surrey Gardens Hall, unde se puteau aduna 10 000 de oameni.

Locul prezent a fost obținut pentru Tabernacul în parte datorită amplasării lui proeminente și în parte pentru că s-a crezut că era locul în care au fost arși pe rug martirii din Southwark. Din acest motiv, pe piatra de temelie a bisericii sunt scrise cuvintele: „Sângele martirilor este sămânța bisericii”. În timpul slujirii lui Charles Spurgeon zeci de mii de oameni s-au întors la Dumnezeu în urma predicării Cuvântului. Astăzi, noi suntem privilegiați să ne închinăm învăluiți de această aură a istoriei.

Charles Haddon Spurgeon a păstorit biserica timp de 38 de ani, fondând Colegiul pastoral, un orfelinat, o societate de literatură creștină și revista The Sword and the Trowel (Sabia și Mistria). Peste 200 de biserici au fost plantate numai în Home Counties și au fost păstorite de studenții lui. Predicile sale tipărite (publicate şi astăzi) acoperă un număr de 62 de volume. În 1887, spre sfârșitul lucrării sale pastorale, Spurgeon a scos biserica din Uniunea Baptistă din cauza unei influențe tot mai mari din partea liberalismului teologic exercitat asupra Uniunii. Astăzi noi ne continuăm existența ca biserică baptistă independentă, ascultând de porunca biblică de a nu avea nimic în comun cu învățătura nebiblică.

Tabernacolul iniţial al lui Spurgeon a ars în 1898 (cu excepția porticului din față și a demisolului) și a fost reconstruit într-o formă similară. Mai târziu a ars pentru a doua oară, fiind lovit de o bombă incendiară în cel mai lung raid aerian din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (în mai 1941). Și de data aceasta porticul și demisolul au supraviețuit, iar în 1957 Tabernacolul a fost reconstruit pe fundația iniţială, dar cu un plan diferit.

Noua eră

Războiul a dus la o diminuare masivă a numărului de membri care se strângeau la închinare în Tabernacol, întrucât foarte puțini membri din vechea biserică s-au mai putut întoarce în centrul Londrei puternic bombardat. În 1970 numărul nostru a scăzut până acolo încât în biserică mai ocupam doar câteva bănci, dar Domnul a lucrat din nou între noi și ne-a binecuvântat mărturia făcând ca numărul membrilor să crească până când biserica s-a umplut din nou. Lui Îi dăm toată gloria pentru numărul mare de oameni care au frecventat Tabernacolul în ultimii 40 de ani, pentru multele întoarceri la credință și pentru diferitele slujiri ale cărei baze au fost puse