Spre sfârşitul Epistolei către Coloseni, scrisă în timpul primei sale întemniţări la Roma, Pavel menționează şapte bărbaţi care l-au sprijinit în lucrare în acele vremuri, bărbaţi ale căror vieţi ne oferă definiţia vieţii spirituale și care ne provoacă şi să ne încurajează chiar și în ziua de azi. Din moment ce nu se face referire la păstori însemnaţi precum Timotei şi Tit, aceştia nu au fost singurii colaboratori ai lui Pavel. Cei „şapte de la Roma” însă au multe să ne înveţe, iar în acest capitol vom atribui fiecăruia un termen diferit pentru a-i surprinde însuşirea distinctivă.

Publicat în The Sword & Trowel 2014, nr. 1 de Dr. Peter Masters

Nu poţi fi creştin fără să fii în acelaşi timp şi călător, trecând prin această lume fără prea multe bagaje. În cele ce urmează vom discuta despre câteva dezavantaje alături de şase binecuvântări extraordinare, precum şi despre ce trebuie să facem şi ce nu.

„În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ” (Evrei 11:13).

Publicat în The Sword & Trowel 2012, nr. 1 de Dr. Peter Masters

O definiţie a bârfei şi a formelor pe care le ia, împreună cu cauzele, efectele şi antidotul ei.

„Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău” (Leviticul 19:16).
„Cine răspândeşte bârfelile este un nebun” (Proverbe 10:18).
„Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său” (Proverbe 11:9).

Publicat în The Sword & Trowel 2007, nr 2 de Dr. Peter Masters

Părăsirea mişcării carismatice înseamnă despărţirea de prieteni, de un anumit stil de închinare şi intrarea într-un mediu cu totul nou. În continuare, păstorii spirituali vor găsi câteva sfaturi despre cum le pot fi de ajutor celor care vin într-o biserică sănătoasă.

Publicat în The Sword & Trowel 2012, nr 1 de Dr. Peter Masters

Să-L slujim pe Domnul cu toată smerenia

„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har»” (1 Petru 5:5).

Publicat în The Sword & Trowel 2011, nr 1 de  Dr. Peter Masters

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele” (2 Timotei 3:1)

Vremuri grele

Imaginea extraordinară a vremurilor de azi descrisă în profeţia lui Pavel din 2 Timotei 3 este impresionantă atât prin amploarea ei, cât şi prin nivelul detaliilor. Omeneşte vorbind, nici chiar intelectul uriaş al apostolului nu ar fi putut să anticipeze trăsăturile unice ale apostaziei din societatea occidentală modernă.

Vindecătorii carismatici încearcă să credibilizeze afirmaţia că demonii sunt acolo unde îi vede omul. În opinia lor, numeroşi oameni, necredincioşi şi creştini deopotrivă, sunt victimele unor forme mai grave sau mai uşoare de posedare demonică fără ca măcar să fie conştienţi de această situaţie. Surprinzător este faptul că majoritatea covârşitoare a pastorilor evanghelici tradiţionali din Occident se confruntă destul de rar cu posedarea demonică aşa cum este descrisă ea în Noul Testament (această manifestare teribilă se întâlneşte mai degrabă în Orient). Dar cu toate acestea, vindecătorii carismatici consideră că au de luptat cu victimele demonilor în fiecare zi; sau demonii sunt atât de necugetaţi încât se lasă atraşi de exorcişti precum moliile de lumina becului, sau aceşti oameni decid să vadă demoni oriîncotro privesc.

Afirmă Biblia într-un mod categoric că darurile carismatice au încetat? Poate fi demonstrat cesaţionismul (ipoteza că ele au încetat)? Unii sunt de părere că Scriptura nu oferă dovezi concludente în acest sens. Din punctul nostru de vedere însă, Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte foarte clar despre dispariţia darurilor revelatoare şi a darurilor-semne încă din vremea apostolilor, ba chiar atât de clar încât opinia contrară s-a făcut auzită la modul serios abia cam de un secol încoace.

Cu treizeci de ani în urmă, niciun creştin adevărat nu şi-ar fi pus întrebarea care constituie titlul acestui prim capitol, fiindcă oricine Îl urma pe Cristos avea convingerea fermă că are nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu în toate deciziile importante ale vieţii. Declinul considerabil al calităţii învăţăturii biblice de-a lungul ultimelor decenii a adus însă cu sine şi respingerea acestui principiu fundamental şi foarte valoros – că Dumnezeu are un plan şi un scop specific pentru viaţa fiecăruia dintre copiii Săi şi că aceştia trebuie să caute îndrumarea Lui în toate aspectele majore ale vieţii.

Ceea ce face apostolul Pavel aici este să răspundă la nişte întrebări pe care i le adresase biserica din Corint. Ne dăm seama de lucrul acesta din cuvintele sale: „Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.” În mod evident, una dintre întrebări a fost: „E mai bine să nu ne căsătorim?” Poate că alta a fost: „Creştinii căsătoriţi ar trebui să practice abstinenţa sexuală?” Nu putem şti cu precizie care au fost întrebările, dar răspunsurile pe care le dă Pavel ne sugerează că ele au mers în această direcţie.

Creşterea înseamnă dependenţă de Dumnezeu, comuniune cu Cristos, îndeletnicire zilnică cu sfinţenia, rugăciunea şi proclamarea. Nu putem alege doar una sau două dintre acestea, ci trebuie să le facem pe toate. „Ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin.” (2 Petru 3:18) Petru a dat această poruncă atât de cunoscută de a creşte în har şi în cunoştinţă ca pe antidotul fundamental împotriva căderii de la credinţă şi apostaziei, după ce tot el tocmai a scris: „Păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria.”